Definita cuvantului izbăvitor
IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu izbăvitor
SOR2, sori, s. m. (Bot.) Grupare de sporangi situată pe fața inferioară a frunzelor la ferigi. – Din fr. sore. Vezi definitia »
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiul; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. Vezi definitia »
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană care editează o operă. – Din fr. éditeur, lat. editor, -oris. Vezi definitia »
STRIDÓR s. n. (Med.) Zgomot șuierător al respirației, specific în cazuri de spasm sau de obstrucție a laringelui. – Din lat., fr. stridor. Vezi definitia »
BALANSÓR s.n. Balansier. [< balansa + -or]. Vezi definitia »