CANCERIGÉN, -Ă adj. (Despre substanțe, agenți) Care provoacă cancerul. [< fr. cancérigène]. Vezi definitia »

DURAMÉN s. n. partea centrală a trunchiului unui arbore, cu o densitate mai mare decât alburnul. (< fr., lat. duramen) Vezi definitia »

trústmen (rar) (trust-men) s. m., pl. trústmeni Vezi definitia »

BAUMGARTEN, Alexander Gottlieb (1714-1762), filozof german. Fondator al esteticii ca disciplină pozitivă autonomă („Estetica”). În concepția lui, estetica este știința sensibilității și completează logica, al cărei obiect îl constituie inteligența. Vezi definitia »

BITÚMEN s. n. Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii de origine vegetală. – Din germ. Bitumen, lat. bitumen. Vezi definitia »