Definita cuvantului izvor
IZVÓR, izvoare, s. n. 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului; fântână. 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor (1), o apă curgătoare; începutul unui râu; obârșie. 3. Sursă de lumină sau de căldură. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă. 5. Document, text original (istoric, științific). – Din sl. izvorŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu izvor
DANSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care dansează; persoană care are ca profesiune dansul. [< dansa + -tor]. Vezi definitia »
UȘÓR, ușori,, s.m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: usciór, ușciór s.m.] – Lat. osteolum Vezi definitia »
RETROPROIECTÓR, retroproiectoare, s. n. Aparat de proiecție folosit la retroproiecție. – Din fr. rétroprojecteur. Vezi definitia »
vântușór (rar) s. n. Vezi definitia »
ciorobór s. n. – Larmă, hărmălaie, zarvă. – Var. ciorlu-morlu, ciorabora. Creație expresivă, ca tura-vura, hîr-mîr, etc., a căror intenție este de a reda ideea de dialog însuflețit și contradictoriu. Se folosește în Trans. de Vest. – Der. ciorobară, s. f. (coțofană; țigan); ciorobeală, s. f. (ceartă, încăierare, dispută); cioroboti, vb. (a sta de vorbă; a se poticni, a se clătina; a se ocupa de ceva), care este rezultatul unei contaminări cu roboti „a munci.” Cf. ciorovăi, ciorogar. Vezi definitia »