URÎ, urăsc, vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere). Vezi definitia »

CEBOKSARÎ, oraș în Federația Rusă (C.S.I.), port pe Volga, la V de Kazan; cap. Rep. Autonome Ciuvașia; 420 mii loc. (1989). Ind. electrotehnică, mat. de constr., textilă și alim. Termocentrală. Universitate. Fundat în 1469. Vezi definitia »

ÎNZĂVORÎ, înzăvorăsc, vb. IV. Tranz. (Tehn.) A împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere. – În + zăvor. Vezi definitia »

COPTORÎ, coptorăsc, vb. IV Intranz. (Reg.) A săpa, a roade; a coptoroși. – Din coptă (=copcă²). Vezi definitia »

vîrî (-r, -ît), vb. – A introduce, a băga. Sl. vrĕti „a închide” (Cihac, II, 457; Tiktin), cf. rus. vrytĭ „a introduce”. Vezi definitia »