AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. Afumătorie. 4. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. [Var.: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. Vezi definitia »

INVESTÍRE s.f. Acțiunea de a investi și rezultatul ei. [< investi]. Vezi definitia »

POLEÍRE, poleiri, s. f. Acțiunea de a (se) polei² și rezultatul ei; poleit¹. – V. polei². Vezi definitia »

REDIJÁRE, redijări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a redija și rezultatul ei; redactare. – V. redija. Vezi definitia »

RECITÁRE s. f. acțiunea de a recita; declamare. ◊ poezie recitată. ◊ executare a unei bucăți muzicale în genul unui recitativ. (< recita) Vezi definitia »