NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.). Vezi definitia »

BĂLSĂMÍ vb. IV. v. bălsăma. Vezi definitia »

CÂRMÍ, cârmesc, vb. IV. Intranz. 1. A manevra cârma unei ambarcații, a unei nave, schimbând direcția de mers; p. gener. a o coti, a o lua în altă parte. 2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte. – Din sl. krŭmiti. Vezi definitia »

HUMI-/HUMO- elem. „humus”. (< fr. humi-, humo-, cf. lat. humus, pământ) Vezi definitia »

MI²(O)- elem. mio¹-. Vezi definitia »