Definita cuvantului îmbinare
ÎMBINÁRE, îmbinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îmbinare
DESUBLIMÁRE, desublimări, s. f. Acțiunea de a desublima și rezultatul ei. – V. desublima. Vezi definitia »
țicăitoáre, țicăitóri, s.f. (reg.) 1. ciocănitoare; cinteză. 2. țipar, cicar. Vezi definitia »
DEZORGANIZÁRE, dezorganizări, s. f. Faptul de a (se) dezorganiza; lipsă de organizare. – V. dezorganiza. Vezi definitia »
TRIÉRE, trieri, s. f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei. [Pr.: tri-e-] – V. tria. Vezi definitia »
mâniére s.f. (înv.) pedeapsă. Vezi definitia »