Definita cuvantului îmbinare
ÎMBINÁRE, îmbinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îmbinare
COLABORÁRE, colaborări, s. f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În colaborare (cu...) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...). – V. colabora. Vezi definitia »
înștiințare, înștiințări s. f. (intl.) sentință de condamnare penală. Vezi definitia »
FELICITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) felicita; laudă, urare de succes, de fericire etc. ♦ Scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita. [< felicita]. Vezi definitia »
ELAGÁRE s. f. tăiere a ramurilor din partea de jos a tulpinii arborilor; elagaj. (după fr. élaguer) Vezi definitia »
RELEVÁRE s.f. Acțiunea de a releva și rezultatul ei; evidențiere, remarcă; relevație. [< releva]. Vezi definitia »