HOPLÍT s. m. (în Grecia antică) infanterist dotat cu o armură grea, cu un scut mare și cu lance. (< fr. hoplite, lat. hoplites) Vezi definitia »

HOLOPARAZÍT, -Ă, holoparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Plantă lipsită de clorofilă) care trăiește parazitar pe o altă plantă, din care extrage hrana necesară. – Din fr. holoparasite. Vezi definitia »

LEPIDOLÍT s. m. mică bogată în litiu și fluor, roz sau albă. (< fr. lépidolithe) Vezi definitia »

MANGANEZÍT s. n. (Min.) Oxid natural de mangan. – Din fr. manganésite. Vezi definitia »

FĂȚUÍT¹ s. n. Fățuire. – V. fățui. Vezi definitia »