Definita cuvantului împăciuire
ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [Pr.: -ciu-i-] – V. împăciui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împăciuire
TIZANÚRE s. f. pl. ordin de insecte primitive fără aripi, cu corpul acoperit cu solzi sau peri și cu trei apendice filiforme la capătul abdomenului. (< fr. thysanoures) Vezi definitia »
CALMÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei. 2. Operație de liniștire a „fierberii” oțelului la turnare în lingotiere sau în forme prin adăugarea unor elemente dezoxidante. – V. calma. Vezi definitia »
HARNAȘÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a harnașa și rezultatul ei. – V. harnașa. Vezi definitia »
STRẤNGERE, strângeri, s. f. Faptul de a (se) strânge; strâns1, strânsătură. ◊ Expr. (Cu) strângere de inimă = (cu un) puternic sentiment de teamă, de durere, de regret etc. ♦ (Înv.) Recrutare. – V. strânge. Vezi definitia »
EXPÚNERE s. f. acțiunea de a (se) expune. ◊ relatare; ceea ce se expune. ◊ narațiune, povestire. ♦ ~ de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cuprinzând sublinierea și motivarea soluțiilor noi. (< expune) Vezi definitia »