Definita cuvantului împăciuitorism
ÎMPĂCIUITORÍSM s. n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ P. gener. Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ism.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împăciuitorism
ILOTÍSM s. n. (Livr.; în antichitate) Condiție, stare a unui ilot. ♦ Fig. Stare de asuprire, de ignoranță. – Din fr. ilotisme. Vezi definitia »
MORMONÍSM s. n. doctrină a unei secte creștine din SUA, care propovăduia întoarcerea apropiată a lui Cristos. (< fr. mormonisme) Vezi definitia »
ESOFAGOSPÁSM s. n. contracție spastică a esofagului. (< fr. oesophagospasme) Vezi definitia »
MONOLINGVÍSM s.n. (Rar) Întrebuințare a unei singure limbi (cea maternă) de către același individ sau același grup social. [Var. monolinguism s.n. / cf. fr. monolinguisme]. Vezi definitia »
CHIMÍSM s. n. Totalitatea reacțiilor chimice ale organismului. ◊ Chimism gastric = analiză a acidității sucului gastric din organism. – Din fr. chimisme. Vezi definitia »