MĂRÍRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări¹ și rezultatul ei; mărit. ♦ (Fiz.) Operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială; fruntaș, demnitar. ♦ Glorie, strălucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tărie. 2. (Înv.) Mărie (1). – V. mări¹. Vezi definitia »

APÚNERE, apuneri, s. f. (Rar) Acțiunea de a apune și rezultatul ei. – V. apune. Vezi definitia »

TERȚAROLÁRE s.f. (Mar.) Reducere a suprafeței unei vele când vântul se intensifică prea tare. [< terțarola]. Vezi definitia »

CATALIZÁRE, catalizări, s. f. Acțiunea de a cataliza și rezultatul ei. – V. cataliza. Vezi definitia »

ȘINDRUÍRE, șindruiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. – V. șindrui. Vezi definitia »