MAXILI- elem. „falcă, maxilar”. (< fr. maxilli-, cf. lat. maxilla) Vezi definitia »

BENGALÍ s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Nume dat mai multor păsări, înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (În sintagma) Limba bengali = limba vorbită în Bengal (India). [Acc. și: bengáli] – Din fr. bengali. Vezi definitia »

hăimănălí, pers. 3 sg. hăimănăléște, vb. IV (reg.) a umbla ca o haimana; a tăia frunze căinilor; a se hăimăni. Vezi definitia »

PINGELÍ, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea. Vezi definitia »

PALÍ s. m. Limbă veche, indo-europeană, folosită astăzi ca limbă liturgică budistă și ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania, Thailanda. – Din fr. pali. Vezi definitia »