MIȚUÍRE, mițuiri, s. f. Acțiunea de a mițui și rezultatul ei; mițuială, mițuit. [Pr.: -țu-i-] – V. mițui. Vezi definitia »

BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca. Vezi definitia »

FRAZÁRE s.f. Acțiunea de a fraza, de a delimita frazele muzicale. [< fraza]. Vezi definitia »

CALORIZÁRE s.f. Tratament termochimic superficial al oțelurilor; alitare. [< caloriza, după fr. calorisation]. Vezi definitia »

ÎNCHIPUÍRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-și) închipui; imaginație, fantezie. 2. Produs al imaginației; plăsmuire, ficțiune; iluzie; halucinație. ♦ Idee, gând, părere, opinie, presupunere (subiectivă, lipsită de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ◊ Expr. O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... – V. închipui. Vezi definitia »