CRÍLĂ, crile, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți laterale ale unui năvod. 2. (Reg.).Cârd, droaie de copii sau de oameni. – Din sl. krilo „aripă”. Vezi definitia »

vechitúră s. f., g.-d. art. vechitúrii; pl. vechitúri Vezi definitia »

nioátcă, nioátce, s.f. (reg.) umflătură patologică pe corp, mai ales la gât; nioagă. Vezi definitia »

ZMÉURĂ s. f. ~ (prob. dintr-o formă primitivă *smeu, cu pl. neutru smeuri, de unde forma de sg. prezentă; relația cu zmeu este posibilă, deși nu pare clară și nu explică nici echivalentul macedoromân asńură; etimonul *meulum < meum = acantă nu pare convingător; orig. neogreacă este improbabilă; este posibil să fie vorba despre o răd. sl. sm(r)- care indică un fruct sau obiect încrețit, cu zbârcituri, cf. rus. smoródina = coacăză, smorčok = zbârciog, smorstennyĩ = încrețit, sb. smigj, smrec, smreka = ienupăr, bg. smrăštjam = a încreți – cf. smorodin; din rom. > ngr. σμέουρον, tc. izmavula) Vezi definitia »

TARTELÉTĂ s. f. tartă mică. (< fr. tartelette) Vezi definitia »