Definita cuvantului împopoțonare
ÎMPOPOȚONÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoțona.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împopoțonare
AUTOAMĂGÍRE, autoamăgiri, s. f. Amăgire (intenționată) a propriei persoane. [Pr.: a-u-to-a-]- Auto1- + amăgire. Vezi definitia »
PSEUDOFECUNDÁRE s.f. Fel de partenogeneză în care polenul nu intervine dacât ca excitant al țesuturilor ovulare. [Cf. fr. pseudo-fécondation]. Vezi definitia »
a merge la reciclare expr. ( intl.) a executa o nouă pedeapsă. Vezi definitia »
PROSPERÁRE s.f. Faptul de a prospera. [< prospera]. Vezi definitia »
AMALGAMÁRE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. Vezi definitia »