perilaví, s.n. (înv.) bun, avere. Vezi definitia »

ISPRĂVÍ, isprăvesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A duce sau a ajunge până la sfârșit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ◊ Loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite. ◊ Expr. (Tranz.) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăvește odată! = taci! termină! (Refl.) S-a isprăvit = a) ai dreptate, așa e; b) nu mai e nimic de făcut. 2. Tranz. A face să se prăpădească, să dispară. ◊ Refl. S-a isprăvit cu el. – Din sl. ispraviti. Vezi definitia »

stârví, stârvésc, vb. IV (înv.) 1. a mortifica. 2. a trăi fără muncă. Vezi definitia »

pristăví², pristăvésc, vb. IV refl. (înv.; despre oameni) a numi pristav (pe cineva). Vezi definitia »

gorovi, gorovesc v. t. a mânca. Vezi definitia »