Definita cuvantului împrejmuire
ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împrejmuire
REALÉGERE, realegeri, s. f. Acțiunea de a realege și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realege. Vezi definitia »
ALMAȘU MARE, com. în jud. Alba; 1.929 loc. (1991). Minereuri auroargintifere. Vestigii ale unor exploatări miniere din epoca romană (sec. 2-3). Biserică (sec. 15, refăcută în sec. 18). Vezi definitia »
CAUSTICIZÁRE s.f. Acțiunea de a causticiza. [< causticiza]. Vezi definitia »
DISIMULÁRE, disimulări, s. f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; camuflare. mascare. – V. disimula. Vezi definitia »
APĂSÁRE, apăsări, s. f. Acțiunea de a apăsa și rezultatul ei. ♦ Stare a celui chinuit, copleșit de suferință, de griji materiale sau morale. – V. apăsa. Vezi definitia »