CHIT² s. n. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul și e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. – Din germ. Kitt. Vezi definitia »

TÂRȘĂÍT, -Ă adj. v. târșâit². Vezi definitia »

AMFIBOLÍT s.n. Rocă metamorfică alcătuită din amfiboli, plagioclazi etc. [< fr. amphibolite]. Vezi definitia »

CHIT¹ adv. (Fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nici o socoteală. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte. Vezi definitia »

METACAOLINÍT s. n. produs instabil, prin deshidratarea caolinului la anumite temperaturi. (< fr. métakaolinite) Vezi definitia »