ANTEBRÁȚ s.n. Parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii. ♦ Parte a membrelor anterioare la animale, cuprinsă între cot și genunchi. [Pl. -țe. / după fr. avant-bras, it. antibraccio]. Vezi definitia »

BONȚ, bonțuri, s. n. (Reg.) Vârf, colț. ♦ Sfârc. Vezi definitia »

a se priponi în făcăleț expr. (obs. – d. femei) a avea contact sexual (cu un bărbat). Vezi definitia »

CORNÚȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn¹ + suf. -uț. Vezi definitia »

LĂCULÉȚ, lăculețe, s. n. Lăcușor. – Lac¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »