Definita cuvantului împrejurare
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împrejurare
CURĂȚITOÁRE, curățitori, s.f. – V. curățitor (2) [DEX'98] Vezi definitia »
Clasificare:
1. Contracte bilaterale (sinalagmatice) si unilaterale. Contractele bilaterale se caracterizează prin
reciprocitatea obligaŃiilor ce izvorăsc în sarcina ambelor părŃi, pe când din contractele unilaterale izvorăsc
obligaŃii numai în sarcina uneia din ele, fără ca cealaltă parte să-si asume vreo obligaŃie. Cele bilaterale
sunt întotdeauna cu titlu oneros.
2. Contracte cu titlu oneros si cu titlu gratuit. În contractele cu titlu oneros fiecare din părŃi
urmăreste un interes material, stipulând primirea unei anumite prestaŃii în schimbul aceleia pe care
face, urmărind deci realizarea unui folos patrimonial. În contractele cu titlu gratuit numai o singură
parte procură celeilalte un folos patrimonial, fără a urmări realizarea unei contraprestaŃii echivalente. Vezi definitia »
ARTIFICIALIZÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) artificializa. [< artificializa]. Vezi definitia »
a face zâmbre expr. a face scandal. Vezi definitia »
DEZALERGIZÁRE s. f. 1. imunizare la alergie. 2. (fig.) descătușare, eliberare. (< dez- + alergie + -iza) Vezi definitia »