Definita cuvantului împrejurare
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împrejurare
DEIONIZÁRE s. f. eliminare a anumitor ioni dintr-un mediu ionizat. (după fr. déionisation) Vezi definitia »
ENUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a enunța; enunț. [< enunța]. Vezi definitia »
fiertoáre s.f. (reg.) vârtej, ochi (de apă). Vezi definitia »
REFOLOSÍRE, refolosiri, s. f. Acțiunea de a refolosi. – V. refolosi. Vezi definitia »
ruptoáre s.f. (înv.) 1. sumă fixă, globală, plătită anual vistieriei statului de către contribuabili și negustorii străini; ruptă. 2. început, primul pas. 3. învoială, convenție. 4. anulare, desființare a unei înțelegeri. 5. baltă, șanț. 6. durere de șale. 7. diaree. Vezi definitia »