Definita cuvantului împrejurare
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împrejurare
POLENIZÁRE s. f. transport al polenului de pe stamine pe stigmat; polenizație. (< poleniza) Vezi definitia »
FOTODEZINTEGRÁRE s. f. dezintegrare a unui nucleu atomic ca urmare a absorbției unui foton de raze X sau Y de mare energie. (după fr. photodesintegration) Vezi definitia »
PRESCRIBĂLUÍRE s. f. v. prescribălui. [Sinonime] Vezi definitia »
ATOMIZÁRE (‹ fr.) s. f. (CHIM.) Metodă de uscare constînd în pulverizarea soluțiilor sau a suspensiilor într-un curent de aer cald. Vezi definitia »
valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl. valóri Vezi definitia »