Definita cuvantului împrejurare
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împrejurare
VOLTOLIZÁRE s.f. Operație prin care unele uleiuri de uns sunt supuse acțiunii unor descărcări electrice de înaltă frecvență și de înaltă tensiune pentru a le îmbunătăți proprietățile de ungere. [După fr. voltolisation]. Vezi definitia »
CONFERÍRE, conferiri, s. f. Faptul de a conferi (1). – V. conferi. Vezi definitia »
TENCUÍRE, tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui. Vezi definitia »
ANINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anina. Vezi definitia »
SITUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) situa și rezultatul ei; poziție, așezare. [< situa]. Vezi definitia »