Definita cuvantului împrejurime
ÎMPREJURÍME, împrejurimi, s. f. Locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire (3). – Împrejur + suf. -ime.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împrejurime
MICȘORÍME, micșorimi, s. f. (Înv.) Micime. – Din micșor + suf. -ime. Vezi definitia »
sinonime Vezi definitia »
ȘORICĂRÍME s. f. Șoricărie. – Șoarec + suf. -ărime. Vezi definitia »
Nume dat insectelor cu patru aripi si a color larvă este o omidă â?? specie dăunătoare Vezi definitia »
DOISPREZECÍME, doisprezecimi, s. f. A douăsprezecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. Vezi definitia »