CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. 1. Acțiunea de a cămășui; cămășuire. 2. Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. ♦ Căptușeală interioară, subțire, de zidărie a unui tunel. ◊ Cămășuiala piloților = tub metalic folosit pentru confecționarea piloților² de beton. 3. Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. [Pr.: -șu-ia-] – Cămășui + suf. -eală. Vezi definitia »

POSOMOREÁLĂ s. f. v. posomorală. Vezi definitia »

ZĂVĂCÚSTĂ, zăvăcuste, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene dispuse în spice (Astragalus dasyanthus). – Et. nec. Vezi definitia »

PREDÉLĂ, predele, s. f. Partea inferioară a unui tablou reprezentând scene în legătură cu obiectul principal din tablou. – Din fr. prédelle, it. predella. Vezi definitia »

abundénță s. f. cantitate mare, belșug; bogăție. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului. (după fr. abondance, lat. abundantia) Vezi definitia »