Definita cuvantului împrietenire
ÎMPRIETENÍRE s. f. Faptul de a (se) împrieteni. [Pr.: -pri-e-] – V. împrieteni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împrietenire
pricestuíre, pricestuíri, s.f. (înv.) împărtășire, cuminecare. Vezi definitia »
(adj)-care a fost uscat,ars de soare Vezi definitia »
REPARTIZÁRE s.f. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei; repartiție; (spec.) înscris prin care este repartizat ceva. [< repartiza]. Vezi definitia »
SPÂNZURĂTOÁRE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + suf. -ătoare. Vezi definitia »
LUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) lua. ◊ Luare-aminte = atenție, grijă. [Pr.: lu-a-] – V. lua. Vezi definitia »