Definita cuvantului împuternici
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împuternici
tefericí (-césc, -ít), vb. – A se desfăta, a trăi în voie. Tc. teferrüc „vesel” (Tiktin). – Der. tefericie, s. f. (distracție, desfătare). Sec. XVIII, înv. Cf. sb. teferic „casă țărănească”. Vezi definitia »
zbura pe aici, dar nu l-am putut prinde expr. (iron.) folosită ca replică la întrebarea cuiva care caută ceva sau pe cineva. Vezi definitia »
zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă Vezi definitia »
străvălocí, străvălocésc, vb. IV refl. (reg.) a se da tumba, a se da de-a rostogolul. Vezi definitia »
SCHÉCI, scheciuri, s. n. Scurtă scenetă cu caracter glumeț, satiric și, de obicei, cu temă actuală. – Din fr., engl. sketch. Vezi definitia »