Definita cuvantului împuternicire
ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s. f. 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împuternicire
ADVERBIALIZÁRE, adverbializări, s. f. Faptul de a (se) adverbializa – V. adverbializa. Vezi definitia »
ARIMÁRE s. f. Aranjarea și fixarea încărcăturii pe o navă sau pe un avion, ținând seama de condițiile de echilibrare. – După fr. arrimage. Vezi definitia »
RESTITUÍRE s.f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere; restituție (2). [Pron. -tu-i. / < restitui]. Vezi definitia »
SCRIJELÍRE, scrijeliri, s. f. Acțiunea de a scrijeli și rezultatul ei; zgârietură, crestătură, scrijeleală [Var.: scrijeláre s. f.] – V. scrijeli. Vezi definitia »
Denumire populară dată unui Deal în zona localității Mada din jud. Hunedoara Vezi definitia »