Definita cuvantului împuternicire
ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s. f. 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împuternicire
DECALIBRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decalibra și rezultatul ei. [< decalibra]. Vezi definitia »
MUMIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) mumifica și rezultatul ei; transformare în mumie. ♦ Mumifiere (2) [în DN]; mumificație. [< mumifica]. Vezi definitia »
CAPITALIZÁRE s.f. Acțiunea de a capitaliza. [< capitaliza]. Vezi definitia »
TRANSCALCULÁRE s. f. calculul coordonatelor rectangulare ale punctelor de pe teren, prin trecerea de la un sistem de coordonare la un altul. (< trans- + calculare) Vezi definitia »
ACVAPLANÁRE s. f. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existența unei pelicule de apă între șosea și pneuri. (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning) Vezi definitia »