Definita cuvantului înarma
ÎNARMÁ, înarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma. ◊ Expr. (Refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. – În + armă.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înarma
acuma Vezi definitia »
forma de guvernamant in , care, de fapt puterea apartine unor partide politice care controleaza institutiile statului , sau exercita asupra lor o presiune irezistibila; partidocratia semnifica hipertrofierea fenomenelor partizane in statele cu partidele politice deosebit de puternice. Vezi definitia »
Boéma (titlu) s. propriu f., g.-d. Boémei Vezi definitia »
LEGITIMÁ, legitimez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a îndreptăți. – Din fr. légitimer. Vezi definitia »
forma de nesupunere,de refuz temporar de a executa comenzile invatate la dresaj.retivitatea poate fi activa(refuzul efectuarii comenzilor cu agresivitate) sau pasiva Vezi definitia »