PRÉTOR s.m. 1. Înalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului în vechea Romă. 2. (În trecut) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. Șeful administrativ al unei plăși. [< lat. praetor, cf. fr. préteur]. Vezi definitia »

ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Înv. și reg.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor. Vezi definitia »

OMORÂTÓR, -OÁRE, omorâtori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care omoară; ucigător, ucigaș. ♦ Fig. Care torturează, chinuitor. 2. S. m. și f. Ucigaș, asasin. – Omorî + suf. -tor. Vezi definitia »

fesciór, fescioáre, s.n. (înv.) fes mic. Vezi definitia »

BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. Batjocori + suf. -tor. Vezi definitia »