DIORÍT s.n. Rocă eruptivă cristalină, alcătuită din feldspați plagioclazi, piroxeni și amfiboli. [< fr. diorite]. Vezi definitia »

săcădít, -ă, adj. (reg.) 1. uscat; însetat; neuns. 2. slab, sleit de puteri, istovit. Vezi definitia »

TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli. Vezi definitia »

ERMÍT s. m. eremit. (< fr. ermite) Vezi definitia »

PORTCUȚÍT s. n. dispozitiv al unei mașini-unelte în care se fixează unul sau mai multe cuțite în poziția dorită. (după fr. porte-couteau) Vezi definitia »