VIOLONCÉL s.n. Instrument muzical cu coarde și arcuș, de forma viorii, mult mai mare decât aceasta și cu un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violoncelle, it. violoncello]. Vezi definitia »

cel ce nu consuma nici un fel de produs de provenienta animala si decide sa nu aiba relatii intime cu parteneri non-vegani despre care spune ca au trupul compus din resturi de animale moarte Vezi definitia »

MENINGOCÉL s. n. hernie a meningelor, printr-o breșă craniană. (< fr. méningocèle) Vezi definitia »

zăhărel s. m. (dim.) 1. somnifer. 2. (tox.) drog. 3. băutură întăritoare / energizantă. Vezi definitia »

TERTÉL, terteluri, s. n. (Înv.) Șnur sau ciucure din fire de mătase sau de aur. – Din tc. tirtil. Vezi definitia »