schembeá, schembéle, s.f. 1. (înv.) stomac sau abdomen de animal domestic (mai ales de vacă); burduf (pentru brânză, untură, făină, tutun etc.); conținutul unui burduf. 2. (înv. și reg.) ciorbă de burtă; ciorbă din peritoneul mielului; drob de miel. Vezi definitia »

calitatea, însușirea cuiva de a stîrni admirație. Vezi definitia »

șáișpelea (= șaisprezecelea) num. ord. (f. șaișpea) Vezi definitia »

scrijeá (-éle), s. f. – Felie, bucată, tăietură. – Var. scrijeală, scrijetură. Sb., cr. skriška, križka (Cihac, II, 334; Tiktin), din sb. krizati „a tăia”. – Der. scrijeli (var. scrijela, scrijila, scrijili), vb. (a zgîrîia, a rîcîi; a sfîșia, a rupe; a inciza; a grava), poate legat și de sl. scrižalĭ „scîndură, tablă”; scrijelitură (var. scrijelătură, scrijălătură, scrijitură etc.), s. f. (zgîrîietură, tăietură; ruptură; fisură, plesnitură). Vezi definitia »

havaleá, havaléle, s.f. (înv.) 1. îndatorire, sarcină constând din prestarea de zile de clacă, corvoadă, podvezi etc. pe care o aveau țăranii în vremea clăcii; prestația în bani sau în natură făcută în contul haraciului. 2. ordin, mandat al Porții otomane prin care se cerea Țărilor române haraciul (contribuție în bani și în natură). 3. contribuție în bani și natură cerută de Poartă, în contul haraciului. 4. belea; nevoi zilnice, griji materiale. Vezi definitia »