șuerá (-r, át), vb. – A fluiera, a vîjîi. – Var. șuiera și der. – Mr. șuir, șiur, șuirare. Lat. sῑbĭlāre (Cihac, I, 276; Pușcariu 1674; REW 7890), trecut la sῑbŭlāre (Du Cange; cf. sivorare, sec. XIV, în Kuun 56 și Pascu, I, 168, Pascu, Arch. Rom., XVII, 266 care dă această formă ca ipotetică), cf. friul. sivilá, prov., cat. siular, sp. silbar. – Der. șuer, s. n. (fluierat, fluierătură), deverbal; șuerător, adj. (care șuieră); șuerătură, s. f. (șuierat, șuier); șuerătoare, s. f. (fluier). – Cf. șui. Vezi definitia »

DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. (Rar) A deplânge. – Din fr. déplorer. Vezi definitia »

VENERÁ vb. I. tr. A arăta venerație față de cineva. [< fr. vénérer, it. venerare, cf. lat. venerari]. Vezi definitia »

cusatura de matase,ornata cu fire de aur sau de argint Vezi definitia »

a o fura expr. (d. copii) a lua bătaie de la un adult. Vezi definitia »