AMPERÓRĂ, amperore, s. f. Unitate de măsură pentru cantitatea de electricitate, egală cu 3600 C. – Amper + oră (după fr. ampère-heure). Vezi definitia »

BIOACÚSTICĂ s. f. Studiul semnalelor sonore pe care le emit animalele în situații tipice comportamentului lor: împerechere, apărare, orientare în cadrul deplasărilor, atac, îngrijirea puilor, prezențe străine în teritoriul propriu (om, animale, obiecte), perceperea în avans a unor cataclisme naturale. Vezi definitia »

stârmínă, stârmíni, s.f. 1. (înv. și reg.) deal stâncos, stirmnic; stâncă cu coaste înalte și abrupte; prăpastie, râpă. 2. (reg.; în forma: strimină) scobitură, adâncitură în malul unei ape, în care se adună peștii. 3. (reg.) băltoacă. 4. (reg.) teren îmbibat cu apă; teren mlăștinos. 5. (reg.; în forma: starmină) localitate deluroasă, păduroasă și prăpăstioasă. 6. (reg.; în forma: stârnim) pădure deasă și neumblată. 7. (reg.) drum cu multe coaste. Vezi definitia »

CORIOMENINGÍTĂ s. f. inflamație a meningelui și a plexurilor coroide. (< fr. chorio-méningite) Vezi definitia »

CORNÍȘĂ s. f. 1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. 2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc. 3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă. ◊ acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții. (< fr. corniche) Vezi definitia »