ȘTÍRE, știri, s. f. 1. Veste, informație; noutate. ◊ Expr. A ști de știrea (cuiva) sau a-i ști (cuiva de) știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva. ♦ (Concr.) Document; sursă de informație. 2. Cunoaștere, cunoștință. ◊ Loc. adv. cu (sau fără) știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva; p. ext. cu (sau fără) învoirea, încuviințarea cuiva. În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva. A da (cuiva) de știre = a vesti, a anunța. – V. ști. Vezi definitia »

MIMÁRE, mimări, s. f. Acțiunea de a mima și rezultatul ei. – V. mima. Vezi definitia »

IMORTALIZÁRE s.f. Acțiunea de a imortaliza și rezultatul ei; nemurire. [< imortaliza]. Vezi definitia »

REACUMULÁRE s.f. Acțiunea de a reacumula și rezultatul ei. [< reacumula]. Vezi definitia »

FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra. Vezi definitia »