Definita cuvantului alcătuire
ALCĂTUÍRE, alcătuiri, s. f. Acțiunea de a (se) alcătui1 și rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială. ♦ Compoziție, structură. – V. alcătui1.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu alcătuire
sucombare Vezi definitia »
ZBURĂTOÁRE s.f. (plantă, v. zburător (III, 2)), g.-d. art. zburătórii; pl. zburătóri Vezi definitia »
spresăríre, spresăríri, s.f. (înv.) grăbire; cutezare. Vezi definitia »
PRIMÁRE s. m. v. primar. Vezi definitia »
OFICIALIZÁRE s.f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [< oficializa]. Vezi definitia »