Definita cuvantului încântare
ÎNCÂNTÁRE, (2) încântări, s. f. 1. Starea celui încântat; sentiment de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; farmec, vrajă. 2. (Concr.) Aspect, fapt, lucru care produce o vie plăcere. – V. încânta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încântare
SPĂIMÂNTÁRE, spăimântări, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) spăimânta și rezultatul ei; înspăimântare. – V. spăimânta. Vezi definitia »
AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura. – V. ajura. Vezi definitia »
RECUNOÁȘTERE s. f. acțiunea de a (se) recunoaște. ◊ (jur.) act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândește o condiție juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie. (< recunoaște) Vezi definitia »
GRESÁRE, gresări, s. f. Acțiunea de a gresa și rezultatul ei; ungere, gresaj. – V. gresa. Vezi definitia »
PERSUADÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a persuada și rezultatul ei. [< persuada]. Vezi definitia »