VENTÚZĂ, ventuze, s. f. 1. Organ în formă de disc al unor animale (acvatice), care le permite să se fixeze pe diferite corpuri. 2. Pahar special de sticlă, cu marginea superioară puțin răsfrântă, care se aplică (prin crearea de vid în interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mică congestie locală a sângelui (în scop curativ). 3. Aparat în formă de clopot, cu ajutorul căruia se scoate aerul care împiedică circulația unui lichid într-o conductă. – Din fr. ventouse. Vezi definitia »

TIREOGLOBULÍNĂ s.f. Proteină complexă din glanda tiroidă, bogată în iod. [Pron. -re-o-. / < fr. thyréoglobuline]. Vezi definitia »

INDAMÍNĂ s. f. colorant organic albastru(-verzui), puțin rezistent față de acizi. (< fr., engl. indamine) Vezi definitia »

CAMELÓTĂ, camelote, s. f. (Rar) Lucru de cârpaci; marfă proastă. – Din fr. camelote. Vezi definitia »

JÚNCĂ, junci, s. f. Vacă tânără (între doi și trei ani) care nu a avut încă vițel. – Lat. juvenca. Vezi definitia »