Definita cuvantului încetare
ÎNCETÁRE s. f. Acțiunea de a înceta și rezultatul ei; întrerupere, oprire, sfârșit. ◊ Loc. adv. Fără (de) încetare = necontenit, neîncetat. ◊ Expr. Încetare din viață = moarte, deces. – V. înceta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încetare
STRUJÍRE, strujiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a struji; strujit. – V. struji. Vezi definitia »
SUBESTIMÁRE s.f. Acțiunea de a subestima. [< subestima]. Vezi definitia »
MARMORÁRE s.f. Acțiunea de a marmora și rezultatul ei. ♦ Deteriorare a unui negativ fotografic, care capătă aspectul structural al unei plăci de marmură din cauza lipsei de agitare a revelatorului în timpul developării. [< marmora]. Vezi definitia »
CLONCĂNÍRE, cloncăniri, s. f. Acțiunea de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni. Vezi definitia »
SUPRAVEGHÉRE s.f. Acțiunea de a (se) supraveghea și rezultatul ei; urmărire atentă. ♦ A avea (ceva) în supraveghere = a avea (ceva) în pază. [< supraveghea]. Vezi definitia »