Definita cuvantului încheietor
ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, subst. 1. S. m. (În sintagma) Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încheietor
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. Bun + suf. -ișor. Vezi definitia »
RACLÓR, racloare, s. n. 1. Dispozitiv mobil folosit pentru curățarea nămolului depus pe fundul decantoarelor, fără scoaterea din funcție a instalației. 2. Instrument cu care se raclează; răzuitor. – Cf. fr. racloir. Vezi definitia »
VIDANJÓR, vidanjori, s. m. Lucrător care evacuează, curăță haznalele, gurile de scurgere etc. – Din fr. vidangeur. Vezi definitia »
fărălegiuitór, fărălegiuitoáre, adj. și s.m. (înv.) (om) fără de lege, nelegiuit, păcătos. Vezi definitia »
DENUNȚĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face un denunț; delator. (după fr. dénonciateur) Vezi definitia »