Definita cuvantului încheietură
ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, s. f. 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulație. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulații. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții etc. – Încheiat + suf. -ură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încheietură
BRAVÁDĂ s. f. acțiune, manifestare prin care se bravează; sfidare. (< fr. bravade) Vezi definitia »
BIOGENÉZĂ s.f. 1. Răspândire a vieții; istorie a răspândirii ființelor vii; biogenetică, biogenie. 2. Teorie potrivit căreia originea viețuitoarelor este tot într-o ființă vie. [< fr. biogenèse, germ. Biogenese, cf. gr. bios – viață, genesis – origine]. Vezi definitia »
PANTOPTÓZĂ s. f. (med.) cădere generală a viscerelor, datorită unei slăbiri bruște etc. (< fr. pantoptose) Vezi definitia »
VALVULÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a valvulelor inimii. [< fr. valvulite]. Vezi definitia »
PLUMÂNĂRÍCĂ s. f. v. plămânărică. Vezi definitia »