Definita cuvantului încheietură
ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, s. f. 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulație. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulații. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții etc. – Încheiat + suf. -ură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încheietură
cimbístră (cimbístre), s. f. – Pensetă de depilat. – Mr. țimbistră. Tc. çimbistra (Șeineanu, II, 127; Lokotsch 759; Cihac, II, 565); cf. ngr. τσιμπίδα, alb. tśimbith. Din ngr., după Gáldi 162. Vezi definitia »
NEDELICATÉȚĂ s.f. v. nedelicatețe. Vezi definitia »
nadișáncă (-énci), s. f. – Cabrioletă. – Var. natișancă, nădășancă, nadiceancă, (Bucov.) naiticeancă. Rut. najtičanka (Bogrea, Dacor., IV, 835), din Neu-Titschein, oraș din Moravia. În Mold. Vezi definitia »
DUBLÚRĂ, dubluri, s. f. 1. Actor, cântăreț etc. care înlocuiește într-un spectacol pe titularul rolului. ♦ Persoană care înlocuiește un actor de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc. 2. Țesătură (subțire), vatelină, vată, blană etc. care servește la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. doublure. Vezi definitia »
PLANTOGRÁMĂ s.f. Amprentă a tălpii piciorului în poziția ortostatică. [Cf. fr. plantogramme]. Vezi definitia »