Definita cuvantului încheietură
ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, s. f. 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulație. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulații. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții etc. – Încheiat + suf. -ură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încheietură
MAȘINÚȚĂ, mașinuțe, s. f. Diminutiv al lui mașină; automobil mic. – Mașină + suf. -uță. Vezi definitia »
CORPOLÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi corpolent. (< fr. corpulence, lat. corpulentia) Vezi definitia »
FRÉZĂ1 s. f. 1. unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse tăieturi, roți dințate etc., din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax. 2. mașină de frezat. 3. mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul, precum și pentru distrugerea buruienilor. (< fr. fraise) Vezi definitia »
IÁCĂTĂ interj. v. iacă1. Vezi definitia »
zárzără (-re). s. f. – Un fel de caisă mai mică. – Var. zarzănă, zarzălă, zarzara, zărzălie. Ngr. ζέρζαλον (Tiktin), din tc. zerdali, per. zerdalu, cf. bg. zarzala (Conev 48). – Der. zarzăr, s. m. (pom fructifer care face zarzăre). Vezi definitia »