SEGMENTAȚIÚNE s.f. v. segmentație. Vezi definitia »

NOȚIÚNE s.f. 1. Formă de reflectare a lumii în gândirea omenească, cu ajutorul căreia sunt fixate caracterele generale, esențiale și necesare ale unei clase de obiecte (obținute prin generalizare și abstractizare); concept. 2. Cunoștință, idee cu caracter general asupra unui lucru. 3. (La pl.) Cunoștințe, principii fundamentale; elementele de bază ale unei discipline, ale unui domeniu etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. notion, lat. notio < noscere – a cunoaște]. Vezi definitia »

SECȚIÚNE, secțiuni, s. f. 1. Faptul de a secționa; tăietură, despărțire; (concr.) porțiune tăiată în urma secționării; loc unde s-a făcut o secționare. 2. Suprafață rezultată prin intersecția unui corp solid cu o suprafață (plană sau curbă). ♦ Aria unei secțiuni (2). 3. (Tehn.) Schiță reprezentând suprafața determinată de intersecția unui plan (vertical sau orizontal) cu un sistem tehnic sau cu o piesă. 4. (Mat.) Intersecție a două mulțimi. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. section, lat. sectio, -onis. Vezi definitia »

ALCHÉNE s.f.pl. Olefine. [Sg. alchenă. / < fr. alkénes, germ. Alkene]. Vezi definitia »

CONVULSIÚNE s. f. v. convulsie. Vezi definitia »