OȚĂRÂRE, oțărâri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) oțărî; oțăreală (1). [Var.: oțeríre s. f.] – V. oțărî. Vezi definitia »

LOURE LUR/ s. n. 1. cimpoi în Franța. 2. vechi dans popular francez, din Normandia, lent, jucat după acest instrument; melodia corespunzătoare. (< fr. loure) Vezi definitia »

IMPUTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; imputație. [< imputa]. Vezi definitia »

RIGIDIZÁRE s.f. Operație de întărire a unui element de construcție prin adăugarea unei piese care împiedică deformarea lui. [< rigid + -iza, cf. it. irrigidire]. Vezi definitia »

COLODIONÁRE s.f. (Tehn.) Operația de aplicare a unui strat de colodiu iodat pe suprafața unei plăci de sticlă. [< colodiona]. Vezi definitia »