Definita cuvantului înconjur
ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, s. n. Ocol, ocolire. ◊ Loc. adv. Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Acc. și; inconjúr. – Var.: încúnjur s. n.] – Din înconjura (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înconjur
DETÚR s. n. mijloc indirect pentru depășirea unui obstacol în vederea atingerii scopului propus. (< fr. detour) Vezi definitia »
ALOZÁUR s.m. Reptilă terestră fosilă carnivoră, de talie foarte mare. [< fr. allosaurus, cf. gr. allos – altul, sauros – reptilă]. Vezi definitia »
PUR2, -Ă, puri, pure, adj. 1. Care nu conține elemente străine; curat, neamestecat. 2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fără pete; imaculat; limpede. ♦ Fig. Nepătat din punct de vedere moral; curat, neprihănit. 3. Veritabil, autentic, adevărat. E adevărul pur. ◊ Loc. adv. Pur și simplu = nimic altceva decât...; numai și numai; nici mai mult, nici mai puțin decât... 4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din lat. purus, fr. pur. Vezi definitia »
ponciúr, -ă, adj. (reg.) (persoană sau privire) încruntată. Vezi definitia »
ușúr s.n. (înv.) 1. dijma plătită de tătarii din Moldova pentru produsele pământului. 2. (reg.) zeciuiala morarului pentru măcinatul grâului. Vezi definitia »