Definita cuvantului înconjurare
ÎNCONJURÁRE s. f. Faptul de a înconjura. – V. înconjura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înconjurare
ÎNCĂRCÁRE, încărcări, s. f. Acțiunea de a (se) încărca: încărcătură (1). – V. încărca. Vezi definitia »
TRIFURCÁRE s.f. Faptul de a se trifurca. [< trifurca]. Vezi definitia »
URMÁRE, urmări, s. f. 1. Acțiunea de a urma și rezultatul ei. ◊ Loc. conj. Prin (sau, înv., în) urmare = așadar, deci. ♦ Consecință, efect. 2. (Înv.) Procedeu, faptă, purtare. – V. urma. Vezi definitia »
MÉNSTRE s. f. pl. menstruație. (< fr. menstrues) Vezi definitia »
OFUSCÁRE s.f. Faptul de a se ofusca. [< ofusca]. Vezi definitia »