Definita cuvantului înconjurare
ÎNCONJURÁRE s. f. Faptul de a înconjura. – V. înconjura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înconjurare
INCARBONIZÁRE s. f. proces de transformare biochimică lentă a substanțelor organice din plante în cărbuni de pământ. (< in + carbonizare) Vezi definitia »
DENUMÍRE, denumiri, s. f. Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. – V. denumi. Vezi definitia »
PREÎNREGISTRÁRE, preînregistrări, s. f. Înregistrare prealabilă a părții sonore a unui film. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrare (după engl. pre-recording). Vezi definitia »
BALANSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) balansa; oscilare. [< balansa]. Vezi definitia »
MINÁRE s.f. Acțiunea de a mina și rezultatul ei; punere, așezare de mine. ♦ (Fig.) Slăbire, nimicire. [< mina]. Vezi definitia »